Notificările unei aplicații de servicii: momentele care contează

Într-o aplicație de servicii (programări, livrări, intervenții), notificarea bună răspunde la o întrebare pe care omul și-o pune deja: „S-a înregistrat?”, „Când vine?”, „Am ceva de făcut?”. Toate celelalte notificări sunt zgomot și îl împing să le oprească de tot. De aceea începem cu o listă scurtă de momente și scriem notificarea doar pentru ele.

Cele cinci momente

1. Confirmarea. Imediat după ce omul a făcut programarea sau comanda: ce, când, unde. Fără ea, omul nu e sigur că a mers și sună.
2. Memento-ul. Înainte de programare, la un interval potrivit serviciului: cu o zi înainte pentru o vizită la service, cu o oră înainte pentru o tunsoare.
3. Schimbarea de stare. „Echipajul a plecat spre tine”, „Comanda e gata de ridicat”, „Tehnicianul a ajuns”. Asta e notificarea pentru care oamenii păstrează aplicația.
4. Ai ceva de făcut. Plata n-a trecut, o oră s-a eliberat și trebuie aleasă alta, lipsește o poză sau un act. Spui exact ce trebuie făcut și duci omul direct în ecranul acela.
5. Finalul. Serviciul s-a încheiat, aici e bonul sau factura. Dacă vrei o recenzie, o ceri o dată, aici, nu în fiecare săptămână.

Textul trebuie să se înțeleagă din ecranul blocat, fără să deschizi aplicația: cine, ce, când. „Programarea ta: joi, 10:30, str. Exemplu 12” e mai bun decât „Ai o notificare nouă”.

Când ceri permisiunea

Pe Android 13 și mai nou, notificările unei aplicații proaspăt instalate sunt oprite implicit, iar aplicația trebuie să ceară permisiunea POST_NOTIFICATIONS. Ghidul Google recomandă să lași omul să se familiarizeze întâi cu aplicația și să ceri permisiunea în context, legată de o acțiune a lui. Unul dintre exemplele date chiar de Google e momentul în care omul trimite o comandă de mâncare.

Pentru o aplicație de servicii, momentul firesc e chiar după prima programare: „Vrei să-ți spunem când vine tehnicianul?”. Omul vede pe loc de ce i-ar folosi. Dacă ceri permisiunea din primul ecran, fără explicație, riști un „Nu permite” înainte ca omul să știe la ce i-ar folosi.

Dacă aplicația ta e o aplicație web pe care omul o deschide din browser, pe iPhone notificările merg din iOS 16.4, dar doar dacă aplicația a fost adăugată pe ecranul principal, iar cererea de permisiune pornește dintr-o atingere a omului, de exemplu pe un buton „Anunță-mă”.

Lasă omul să aleagă

Pe Android, din versiunea 8.0, fiecare notificare trebuie să aparțină unui canal, iar omul poate opri sau schimba fiecare canal separat, din setări. Folosește asta: un canal pentru starea programărilor, unul pentru mementouri, unul pentru noutăți și oferte. Cine nu vrea oferte oprește doar canalul acela și păstrează notificările care contează. Fără canale separate, singura opțiune care îi rămâne e să oprească tot.

În aplicație, pune un ecran simplu de preferințe, cu aceleași categorii.

Ce nu trimiți

Regulile App Store (punctul 4.5.4) spun clar: aplicația nu trebuie să depindă de notificări ca să funcționeze, notificările nu trebuie să conțină date personale sensibile sau confidențiale, iar pentru promoții și marketing ai nevoie de acordul explicit al omului, cerut în aplicație, plus o cale de a renunța tot din aplicație. E o regulă bună și pe Android.

Practic:

• nu pui în notificare sume, diagnostice sau date personale; scrii „Ai un document nou” și omul îl vede în aplicație;
• ofertele merg doar la cine a bifat că vrea oferte;
• informațiile importante (confirmarea, factura) sunt și în aplicație sau pe mail, pentru cine a refuzat notificările.

Ce facem pentru aplicațiile de servicii găsești pe pagina de servicii App Dev. Pentru imaginea completă, citește și despre aplicația unei firme de servicii: programări, notificări, plăți.