Printul 3D pentru prototipuri și piese mici

Printul 3D e potrivit când ai nevoie de una sau câteva zeci de bucăți, repede, fără matriță: prototipul unei carcase, un suport, o piesă de schimb care nu se mai găsește, o machetă pentru o prezentare. Ce trebuie să alegi bine sunt două lucruri: tehnologia (filament sau rășină) și materialul, după ce trebuie să suporte piesa.

Când are sens și când nu

Printul 3D câștigă la serii mici și la piese care încă se schimbă. Modifici fișierul, printezi din nou a doua zi, compari. Nu plătești o matriță pentru o formă care poate arăta altfel peste o săptămână.

Pierde la serii mari de piese identice, unde o matriță și injectarea în plastic își scot investiția, și la piese care trebuie să arate ca ieșite din fabrică fără nicio finisare. Liniile fine de strat se văd la printul cu filament, chiar dacă de aproape.

Exemple bune pentru o firmă: o carcasă de test pentru un dispozitiv electronic, înainte de seria finală; suporturi și distanțiere pentru standul de la târg; o clemă ruptă dintr-un utilaj, refăcută după măsurători; o machetă de produs pentru fotografii.

Filament sau rășină

Sunt cele două tehnologii pe care le întâlnești cel mai des:

Pentru prototipuri funcționale și piese care se montează undeva, filamentul e alegerea obișnuită. Rășina o alegi când detaliul fin contează mai mult decât rezistența la șocuri.

Ce material alegi

La filament, trei materiale acoperă majoritatea pieselor. Datele de mai jos sunt de la Prusa, producător de imprimante 3D și de filamente:

• PLA e cel mai ușor de printat și e bun pentru machete, prototipuri de formă și obiecte care nu se uzează. Se înmoaie și se deformează peste 60 °C, se degradează la lumina UV și nu e recomandat pentru piese tehnice sau de exterior.
• PETG e tenace și puțin flexibil, așa că nu se rupe ușor. E folosit des pentru piese mecanice, suporturi, cleme și piese care stau în apă, inclusiv afară, sub 80 °C.
• ASA rezistă la UV și la temperaturi de până la 93 °C, deci e potrivit pentru exterior. Se deformează mai ușor la printare și cere o imprimantă închisă pentru piese mari.

Un exemplu simplu: un suport de telefon pentru bordul mașinii, printat din PLA, poate să se strâmbe într-o după-amiază de august. Din PETG sau ASA rezistă.

Detaliu, timp și rezistență

Înălțimea stratului e cel mai important reglaj pentru timp și pentru detaliul pe verticală. Straturi mai groase înseamnă printare mai rapidă, dar linii mai vizibile. Straturi mai subțiri, mai mult detaliu și mai mult timp. Prusa recomandă să nu cobori sub 0,10 mm, fiindcă de acolo în jos câștigul de calitate e mic, iar timpul crește mult.

Două lucruri pe care puțini le știu:

• stratul influențează doar detaliul pe înălțime. Un text în relief, așezat plat pe masa imprimantei, arată la fel la orice strat; pentru detaliu mai fin pe orizontală e nevoie de o duză mai subțire;
• rezistența unei piese depinde mai ales de numărul de pereți, nu de cât de plină e pe interior. Când o piesă trebuie să țină greutate, întâi adăugăm pereți.

Ce ne trimiți ca să iasă din prima

1. Fișierul, de preferat STEP sau STL. Dacă nu ai unul, o schiță cu cote sau piesa veche, pe care o măsurăm.
2. Unde stă piesa: la soare, lângă o sursă de căldură, în apă, afară.
3. Ce face: doar arată, ține ceva, se îmbină cu altă piesă.
4. Cu ce se îmbină, cu cotele piesei pereche. La piese care se îmbină facem întâi o mostră și reglăm din ea.
5. Câte bucăți și până când.

Costul îl influențează mărimea piesei, materialul, timpul de printare (adică și înălțimea stratului) și finisarea de după. Prețul vine în ofertă, după ce vedem fișierul. Vezi ce printăm pe pagina de print 3D, iar pentru comenzi de firmă, pe pagina pentru firme.