Afișul de eveniment care se citește de la cinci metri

Un afiș de eveniment se citește în trei pași: ce e, apoi când și unde, apoi restul. Primul nivel trebuie prins din mers, de la câțiva metri. Al doilea, când omul încetinește. Al treilea, doar de cine s-a oprit în fața afișului. Dacă toate trei au aceeași mărime, de la cinci metri nu se citește niciunul.

Cele trei niveluri

Nivelul 1, ce e. Numele evenimentului sau al artistului, ori o imagine care spune singură despre ce e vorba. Un singur element, cel mai mare de pe afiș. Dacă pui două lucruri la aceeași mărime, ochiul nu știe de unde să înceapă.

Nivelul 2, când și unde. Data, ora și locul. E informația pentru care omul se apropie. Trebuie să fie clar al doilea ca mărime și să stea grupat, nu împrăștiat prin colțuri.

Nivelul 3, detaliile. Programul, cum îți iei bilet, organizatorii, siglele partenerilor, un cod QR. Le citește doar cine s-a oprit deja, așa că pot fi mici. Aici e locul pentru tot ce vrea comitetul de organizare să apară pe afiș.

Problema pe care o vedem des e nivelul 3 care crește până mănâncă nivelurile 1 și 2: sigle mari de sponsori, trei fonturi, o frază de prezentare pusă sus. Tot ce adaugi micșorează restul.

Cât de mari trebuie să fie literele

Pentru indicatoare și firme există cercetare serioasă despre asta. Ghidul United States Sign Council pentru reclamele de pe clădiri folosește un indice de lizibilitate: câți feet de distanță poți citi pentru fiecare inch de înălțime a majusculei. Valoarea medie din ghid e 30. În zonele aglomerate, unde atenția e împărțită, ghidul scade indicele la 25 sau chiar la 20.

Transformat în metri, după calculul nostru:

Același ghid spune că textul scris numai cu majuscule are nevoie de litere cu aproximativ 15% mai înalte ca să fie citit de la aceeași distanță. La aceeași mărime, un titlu scris numai cu majuscule se citește de mai aproape.

Cifrele astea sunt minimul la care se poate citi, măsurat pentru șoferi care se uită la o firmă. Pentru nivelul 2 de pe un afiș e un minim bun. Nivelul 1 trebuie să fie de câteva ori mai mare, pentru că el trebuie să atragă privirea de departe.

Ce mai ajută lizibilitatea

• Contrastul. Text închis pe fond deschis sau invers, nu gri pe gri și nu text peste o fotografie aglomerată. Dacă textul stă peste poză, pune sub el o zonă liniștită.
• Fontul. Pentru nivelurile 1 și 2, un font cu forme deschise și grosime medie spre bold. Fonturile foarte subțiri, condensate sau decorative se pierd de la distanță.
• Spațiul gol. Un afiș cu aer în jurul titlului se citește mai repede decât unul umplut până la margine.
• Puține fonturi. Unul sau două ajung. Ierarhia o faci din mărime și grosime.

Testul de la distanță, înainte de tipar

Nu ai nevoie de afișul mare ca să-l testezi. Formatele de hârtie A sunt proporționale: A4 (210 × 297 mm) are exact jumătate din lățimea și înălțimea unui A2 (420 × 594 mm). Deci un A4 privit de la 2,5 m arată cam ca un A2 privit de la 5 m.

1. Tipărește afișul pe A4, la birou, pe orice imprimantă.
2. Lipește-l pe un perete și dă-te înapoi la distanța potrivită formatului final (pentru A2 și 5 m, adică 2,5 m).
3. Uită-te două secunde, apoi întoarce-te și spune ce ai reținut.
4. Dacă n-ai reținut numele evenimentului și data, nivelurile 1 și 2 nu sunt destul de mari sau destul de separate de rest.

Roagă pe cineva care nu a văzut afișul să facă testul. Tu îl știi pe de rost, deci nu ești un cititor bun.

Afișul tipărit merge bine împreună cu un banner sau un semn pentru vitrină. Fișierul pentru tipar are nevoie de bleed și margine de siguranță, mai ales dacă fondul merge până la marginea foii.