Bleed, margine de siguranță și linie de tăiere, pe scurt

Orice fișier trimis la tipar are trei linii. Linia de tăiere e formatul final. Bleed-ul e o bandă de obicei de 3 mm în afara ei, în care fondul continuă. Marginea de siguranță e o bandă în interior, de cel puțin 5 mm, în care nu pui text și logo. Când lipsește prima, apar margini albe; când lipsește a doua, apar litere tăiate.

De ce nu taie nimeni exact pe linie

Foile tipărite nu se taie una câte una. Se taie în teancuri, repede, la ghilotină sau pe mașini de tăiere. Pagina de ajutor Vistaprint spune direct: pentru că tăierea se face rapid și în loturi mari, apar mici variații. Cuțitul poate cădea cu puțin înăuntru sau cu puțin în afară față de linia desenată.

Toate cele trei linii există din cauza acestei variații. Bleed-ul acoperă cazul în care tăietura iese spre exterior. Marginea de siguranță acoperă cazul în care iese spre interior.

Linia de tăiere: formatul final

E mărimea pe care o ții în mână la final. Pentru un flyer A5, linia de tăiere are 148 × 210 mm, cât spune standardul ISO 216 pentru formatul A5. Pentru o carte de vizită, e formatul cerut de tipografie.

Linia de tăiere nu se tipărește pe produs. În PDF apare doar prin semnele de tăiere (crop marks): mici linii în colțuri, în afara paginii, care îi arată operatorului unde să taie.

Bleed-ul: 3 mm în afară

Orice element care atinge marginea foii trebuie să treacă dincolo de ea: fondul colorat, o fotografie, un model, o bandă. Serviciul de tipar al Universității din Bristol recomandă 3 mm de bleed pe toate laturile. E și valoarea de la care pornim noi la formatele obișnuite.

Concret, pentru un flyer A5 fișierul are 154 × 216 mm: câte 3 mm în plus pe fiecare dintre cele patru laturi. Tot ce e în acești 3 mm se aruncă la tăiere, dar dacă cuțitul alunecă puțin, sub el e tot fond, nu hârtie albă.

Două greșeli care apar des:

• Fondul se oprește exact la linia de tăiere. Pe ecran arată perfect. După tăiere, pe una sau două laturi rămâne un fir alb.
• Bleed-ul e făcut cu chenar alb. O bandă albă în jurul fișierului nu e bleed, e exact problema pe care bleed-ul trebuia să o rezolve.

La formatele mari, pe materiale speciale sau la produse care se pliază, tipografia poate cere mai mult de 3 mm. Întreabă înainte să începi fișierul, nu după.

Marginea de siguranță: textul stă departe de margine

În interiorul liniei de tăiere există o a doua bandă, în care nu pui nimic important: text, logo, număr de telefon, cod QR. Ghidul de la Bristol recomandă cel puțin 5 mm de la margine pentru text și logo.

Ce se întâmplă fără ea? Dacă numărul de telefon stă la 1 mm de margine și tăietura intră 1 mm, ultima cifră dispare. Pe o carte de vizită, asta înseamnă un tiraj întreg aruncat.

Mai e un caz, mai subtil: chenarele subțiri lângă margine. O ramă de 2 mm de jur împrejurul unei cărți de vizită arată bine pe ecran. Dacă tăietura se deplasează 0,5 mm, rama iese mai groasă pe o latură și mai subțire pe cealaltă, iar ochiul vede imediat. Dacă vrei ramă, o faci lată și o duci în bleed, sau renunți la ea.

Cum le pui în fișier

1. Creezi documentul la formatul final (linia de tăiere), nu la formatul cu bleed.
2. Setezi bleed-ul de 3 mm în setările documentului. Programele de paginare îl arată ca o linie în afara paginii.
3. Tragi fondurile și pozele de la margine până la linia de bleed.
4. Pui ghidaje la 5 mm în interior și ții textul înăuntrul lor.
5. Exporți PDF cu bleed și cu semne de tăiere incluse. Bristol cere explicit ca PDF-ul trimis la tipar să le aibă pe amândouă.

Fișierul de tipar mai are două cerințe, pe care le-am explicat separat: culorile CMYK în loc de RGB și logoul în format vectorial.

Când ne trimiți un fișier pentru cărți de vizită sau flyere, verificăm noi liniile înainte de tipar și îți spunem dacă ceva stă prea aproape de margine.