CMYK sau RGB: de ce culorile de pe ecran ies altfel pe hârtie

Ecranul face culorile din lumină: roșu, verde și albastru (RGB). Tiparul le face din cerneală pe hârtie: cyan, magenta, galben și negru (CMYK). Cele două sisteme nu pot reda aceleași culori, iar unele culori aprinse de pe monitor pur și simplu nu există în cerneală. Diferența nu dispare, dar o poți ține sub control dacă știi de unde vine.

Lumină contra cerneală

Pe ecran pornești de la negru, adică de la un pixel stins, și adaugi lumină. Roșu, verde și albastru la maxim dau alb. Asta e culoarea aditivă: se construiește adunând surse de lumină, la fel ca la monitoare, camere foto și scanere.

Pe hârtie e invers. Pornești de la alb, iar fiecare strat de cerneală absoarbe o parte din lumină și o reflectă pe restul. Asta e culoarea subtractivă, aceeași ca la vopsele și coloranți. Cu cât pui mai multă cerneală, cu atât culoarea se închide.

Fiecare sistem are o gamă proprie de culori pe care le poate reda, numită gamut. Printing Industries of America arată într-o diagramă de culoare cum gama unui tipar CMYK standard e mai mică decât gama sRGB sau Adobe RGB de pe ecrane. Tot ce cade în afara gamei de tipar se „mută” la cea mai apropiată culoare posibilă când convertești fișierul.

În practică, cele mai afectate sunt culorile foarte saturate de pe ecran: un albastru electric, un verde aprins, un portocaliu fosforescent. Pe hârtie ies mai stinse, oricât de bună ar fi tipografia, pentru că cerneala nu are cum să le redea.

Ecranul tău nu e etalon

Mai e o problemă: nici ecranele nu arată la fel între ele. Standardul sRGB a fost propus în 1996 de HP și Microsoft ca spațiu de culoare implicit pentru internet și sisteme de operare, pornind de la cum arătau monitoarele tipice ale vremii. E o referință comună, dar telefonul tău, laptopul colegului și monitorul din atelier tot afișează diferit, mai ales cu luminozitatea dată la maxim.

Așa că atunci când aprobi o culoare de pe telefon, aprobi de fapt o culoare de pe telefonul tău. Pentru culorile de brand e mai sigur să te uiți la o probă tipărită sau la un mostrar.

Hârtia schimbă rezultatul

Același fișier CMYK nu iese la fel pe orice hârtie. De aceea există profile de culoare diferite pentru condiții de tipar diferite. European Color Initiative (ECI) publică, de exemplu:

Pe hârtia necretată cerneala intră în fibre, iar culorile ies mai calde și mai puțin vii. Laminarea le schimbă și ea puțin. Dacă alegi hârtia după ce ai aprobat culorile pe ecran, te poți trezi cu altă culoare decât cea așteptată. Pe pagina cărților de vizită vezi ce variante facem.

Ce faci înainte de tipar

1. Întrebi tipografia ce profil folosește. Conversia din RGB în CMYK se face cu profilul condiției de tipar reale, nu cu ce e setat implicit în program.
2. Păstrezi originalele în RGB. Pozele și ilustrațiile le ții în fișierul original. Convertești o singură dată, la final, ca să nu pierzi culoare la fiecare salvare.
3. Folosești previzualizarea de tipar. Programele de grafică pot simula pe ecran cum arată fișierul cu un anumit profil. Nu e o probă, dar îți arată din timp ce culori se sting.
4. Definești culorile de brand și în CMYK. Un cod HEX e bun pentru site. Pentru tipar ai nevoie și de valorile CMYK, verificate pe hârtia pe care tipărești de obicei.
5. Ceri o culoare specială când trebuie să iasă exact. Pe lângă CMYK, tiparul poate folosi cerneluri speciale, metalizate sau Pantone, amestecate separat. Merită pentru un logo care apare pe sute de produse.
6. Ceri o probă la tiraje mari. O coală tipărită pe hârtia aleasă spune mai mult decât orice ecran.

Ce să ne trimiți

Dacă pregătim noi fișierele, ne ajută să știm de la început unde ajunge lucrarea: hârtie cretată sau necretată, cu sau fără laminare, tipar offset sau digital. Dacă ai deja culori de brand, trimite-le cu tot ce ai: HEX, CMYK, Pantone, sau măcar un produs tipărit care ți-a plăcut. Pentru stickere, autocolante și alte produse mici, pagina de stickere arată ce facem.