Cărțile de vizită cu QR: ce pui în cod

În codul QR de pe o carte de vizită pui un singur lucru: fie un link scurt spre o pagină a ta, fie datele tale de contact ca vCard, gata de salvat în telefon. Ce alegi decide cât de des iese codul, dacă îl mai poți schimba după tipar și dacă merge fără internet.

Link sau vCard

Linkul e alegerea bună când datele se pot schimba (un număr nou, o adresă nouă) sau când vrei să arăți mai mult decât contactul: portofoliu, program, hartă. Pui linkul pe domeniul tău, nu pe un serviciu de scurtare sau de „QR dinamic” la care depinzi de un cont. Dacă serviciul se închide sau contul expiră, codul de pe toate cărțile tale nu mai duce nicăieri.

vCard e alegerea bună când vrei ca omul să te aibă în agendă din prima, fără pași în plus. Formatul vCard e un standard (RFC 6350, versiunea 4.0) și are câmpuri pentru tot ce e pe o carte de vizită: nume (FN, N), telefon (TEL), e-mail (EMAIL), firmă (ORG), funcție (TITLE), site (URL) și adresă (ADR).

Sfatul nostru pentru vCard: pui doar ce e pe carte și nimic în plus. Fiecare câmp face codul mai des, iar un cod des are nevoie de mai mult loc ca să se scaneze ușor.

Cât loc îi lași

Un cod QR e făcut din pătrățele (module). Cel mai mic are 21 × 21 de module, cel mai mare 177 × 177. Cu cât pui mai multe date, cu atât codul are mai multe module, iar pe aceeași suprafață fiecare modul devine mai mic.

Două reguli de la Denso Wave, firma care a inventat codul QR:

• Marginea liberă: în jurul codului trebuie să rămână o zonă albă de cel puțin 4 module pe fiecare latură. Fără ea, telefonul poate să nu găsească marginile codului. Pe o carte de vizită aglomerată, asta e prima regulă care se încalcă.
• Mărimea codului vine din mărimea modulului. După ce știi câte module are codul și cât de mare poate fi un modul ca să se tipărească curat, mărimea finală se calculează singură. Dacă nu încape, scazi datele, nu marginea.

Nivelul de corecție

Codul QR poate fi citit chiar dacă o parte din el e murdară sau acoperită, datorită corecției de erori. Există patru niveluri: L, M, Q și H. Denso Wave spune că M (15%) e cel ales cel mai des, iar Q sau H se folosesc unde codul se poate murdări. Dezavantajul unui nivel mai mare: codul devine mai mare sau mai des.

Pe cartea de vizită, M ajunge de obicei. Dacă pui logoul în mijlocul codului, urci nivelul, pentru că logoul acoperă o parte din module.

Culori și finisaje

• Cod închis pe fond deschis. Un cod gri deschis sau unul pe o poză colorată se citește greu.
• Dacă vrei codul în culoarea brandului, alegi o nuanță închisă și testezi pe proba tipărită.
• Laminarea lucioasă sau folia metalizată peste cod pot face reflexii care încurcă camera. Le ții departe de cod.

Testul înainte de tipar

1. Tipărești o probă la mărimea reală, nu te uiți doar pe ecran.
2. Scanezi cu un iPhone, din aplicația Cameră: ții telefonul așa încât codul să apară pe ecran și apeși pe linkul care apare.
3. Scanezi și cu un telefon Android, din cameră sau din aplicația lui de scanare.
4. Pentru link: îl deschizi pe date mobile, nu pe WiFi-ul biroului, ca să vezi cât de repede se încarcă pagina.
5. Pentru vCard: salvezi contactul și verifici că numele cu ș, ț, ă apar corect în agendă.
6. Scanezi de la distanța la care ții o carte de vizită în mână, în lumina unei săli obișnuite.

Restul detaliilor de tipar, de la marginea de siguranță la linia de tăiere, le verificăm oricum înainte de fiecare tiraj. Vezi și ce variante de cărți de vizită facem.