Comanda la masă dintr-o aplicație: fluxul, pas cu pas

Comanda la masă dintr-o aplicație are șase pași: clientul scanează codul de pe masă, vede meniul, își face coșul, trimite comanda, bucătăria o pregătește și, la final, plătește. Pare simplu, dar fiecare pas are o întrebare la care trebuie să răspunzi înainte să desenezi primul ecran. Mai jos sunt pașii, cu întrebările pe care le punem noi.

1. Intrarea: codul de pe masă

Codul QR de pe masă nu duce doar la meniu. Duce la meniu pentru masa 7. Numărul mesei e în link, ca omul să nu-l mai scrie și ospătarul să știe unde duce comanda.

Prima decizie mare: aplicație din magazin sau aplicație web care se deschide direct în browser. Pentru un client care stă o oră în local, să caute și să instaleze o aplicație ca să comande o limonadă e un drum lung. O aplicație web pornește din cameră, din primul scan. O aplicație din magazin are sens dacă ai clienți care revin des și vrei cont, puncte de fidelitate sau notificări. Am comparat cele două variante în articolul despre aplicație web sau aplicație din magazin.

A doua decizie: ce se întâmplă dacă cineva fotografiază codul și comandă de acasă. De obicei e de ajuns ca prima comandă de la o masă să fie confirmată de ospătar.

2. Meniul

Pe telefon, meniul se parcurge cu degetul mare, așa că îl gândești pentru el:

• categorii sus, care rămân vizibile la derulare;
• o poză bună pe fel, nu zece;
• alergenii și gramajul lângă fiecare fel, ca omul să nu cheme ospătarul pentru fiecare întrebare;
• felurile terminate apar ca indisponibile, nu dispar fără explicație.

Butoanele de adăugat în coș trebuie să fie ușor de nimerit. Standardul de accesibilitate WCAG 2.1 recomandă, la nivelul cel mai strict, ținte de cel puțin 44 pe 44 de pixeli CSS. E o regulă bună și pentru cine nu are probleme de vedere, dar ține telefonul într-o mână și paharul în cealaltă.

3. Coșul și trimiterea comenzii

Coșul arată ce ai ales, cu câte bucăți și un câmp scurt de observații („fără ceapă”, „sosul separat”). Butonul de trimitere spune exact ce face: „Trimite comanda la bucătărie”.

Nu cere cont și nu cere date care nu-ți trebuie. Pentru o comandă la masă îți trebuie masa și ce s-a comandat. GDPR cere ca datele personale să fie limitate la ce e necesar pentru scopul pentru care le aduni, iar un formular de înregistrare între client și prima bere e și un loc unde oamenii renunță.

4. Bucătăria, barul și sala

Comanda se împarte: băuturile la bar, mâncarea la bucătărie. Fiecare post o vede pe un ecran sau pe o imprimantă de bonuri, cu masa și ora.

Aici se decide dacă aplicația ajută sau încurcă personalul. Trei stări sunt suficiente: primită, în pregătire, gata. Clientul vede aceleași stări pe telefon și nu mai întreabă „mai durează?”. Ospătarul vede ce e gata de dus și la ce masă. Când bucătăria marchează un fel ca terminat, el dispare din meniu pentru toți, pe loc.

5. Plata

La plată, un flux prost se simte cel mai tare: omul vrea să plece și nu are răbdare. Ai două variante, și de obicei le ții pe amândouă:

• plata din telefon, cu cardul sau cu portofelul digital al telefonului;
• plata clasică, la ospătar, cu un buton „Cer nota”.

Pe web, interfața Payment Request din browser îi lasă omului să aleagă metoda de plată salvată deja, fără să completeze un formular de card. Funcționează doar pe pagini securizate (HTTPS). În Uniunea Europeană, la plățile electronice se aplică autentificarea strictă a clientului, cerută de directiva PSD2: de exemplu, amprenta sau codul pe telefon, plus telefonul în sine. Portofelele digitale fac pasul ăsta scurt: o atingere și amprenta.

Nu uita nota împărțită. La o masă de patru prieteni, cineva va întreba dacă fiecare poate plăti ce a comandat.

6. Când ceva nu merge

Fluxul bun se vede când apare o problemă:

• semnalul slab în local: comanda nu se pierde, rămâne în așteptare și se trimite când revine conexiunea, iar clientul vede asta;
• felul s-a terminat între timp: clientul află înainte de plată, nu după;
• comanda e greșită: ospătarul o poate corecta din aplicația lui, fără să o ia de la capăt.

Ce pregătești înainte de primul ecran

Un tabel cu toate felurile, prețurile, alergenii și gramajele, numărul de mese, cine primește ce comenzi și cum se plătește azi în local. Cu el, primul prototip se face repede. Dacă vrei să pornești o aplicație de comandă sau un meniu digital, vezi ce facem în studioul de aplicații și meniurile digitale.