MVP: cea mai mică aplicație care merită lansată

Un MVP (minimum viable product) e cea mai mică versiune a aplicației cu care afli dacă oamenii o folosesc de-adevăratelea. Face bine un singur lucru, pentru un grup mic de oameni, și te învață ce merită construit mai departe. E mică, dar e terminată.

De unde vine ideea

Termenul vine din vocabularul metodei Lean Startup. Principiile ei spun că MVP-ul există ca să începi să înveți cât mai repede: construiești ceva, măsori cum reacționează oamenii, apoi decizi dacă mergi mai departe pe drumul ăsta sau schimbi direcția. Ciclul se numește „construiește, măsoară, învață”, iar progresul îl măsori în lucruri pe care le-ai aflat sigur despre clienți.

Pe românește: înainte să plătești luni de programare pentru zece funcții, plătești câteva săptămâni pentru una și vezi dacă o folosește cineva.

Cum alegi singurul lucru

Scrie într-o propoziție ce vrea să rezolve omul care deschide aplicația. Gândește-te la treaba lui, nu la ce ai vrea tu să-i arăți.

Pentru o aplicație de programări la un salon, propoziția ar fi: „Clientul vede orele libere și își face o programare în mai puțin de un minut.” Atât. Apoi faci lista cu tot ce ți-ar plăcea să aibă aplicația și o împarți în două:

Testul pentru fiecare rând din stânga: dacă îl scoți, mai poate omul să facă lucrul din propoziție? Dacă da, rândul trece în dreapta.

Ce poți face de mână la început

Multe părți ale unei aplicații pot fi, la început, muncă manuală pe care utilizatorul nu o vede. Paul Graham dă exemplul Stripe: primele conturi de comerciant „instant” erau deschise de mână, în spate, de fondatori. Aplicația părea automată, dar partea grea o făcea un om.

La o aplicație mică, asta înseamnă de exemplu:

• panoul de administrare e la început un tabel, nu o interfață;
• notificările speciale le trimite cineva din firmă, nu un sistem;
• conturile noi pentru firmele partenere le creezi tu, nu un formular de înscriere.

Automatizezi abia ce se repetă des și te costă timp. Așa afli ce merită automatizat înainte să plătești pentru el.

Tot Graham recomandă lansarea pe un grup restrâns: Facebook a pornit doar pentru studenții de la Harvard. Pentru tine, poate fi un singur salon, un singur cartier sau clienții care vin deja.

Minim nu înseamnă stricat

Mic e voie. Neterminat, nu. Dacă aplicația merge în App Store, regulile Apple sunt clare: ce trimiți la verificare trebuie să fie versiunea finală, fără texte provizorii și fără ecrane goale (regula 2.1), iar o aplicație care e doar un site reambalat sau nu oferă destulă utilitate poate fi respinsă (regula 4.2). Versiunile de test nu stau în magazin; pentru ele există TestFlight (regula 2.2).

De aceea, la multe idei, primul MVP e mai bine să fie o aplicație web, pe care o deschizi din browser și o schimbi oricând fără aprobare. Am comparat cele două variante în articolul aplicație web sau aplicație din magazin.

Cum afli dacă a mers

Înainte de lansare, scrie una sau două întrebări la care vrei răspuns. De exemplu: „Își fac clienții programarea singuri, fără să mai sune?” și „Revin a doua oară prin aplicație?”. Apoi urmărești doar asta.

Pe lângă cifre, uită-te la oameni folosind aplicația. Nu ai nevoie de un studiu mare. Jakob Nielsen arată că un test cu cinci utilizatori găsește cam 85% din problemele de folosire și recomandă mai multe teste mici în locul unuia mare: testezi cu cinci, repari, testezi din nou.

Dacă ai o idee de aplicație și vrei să vezi cât de mică poate fi prima versiune, ne uităm împreună pe ea. Ce facem găsești pe pagina de servicii App Dev.