Stickere: vinil, hârtie și decupaj pe contur

Hârtia e bună pentru stickere care stau la interior și nu se udă: pe cutii, pe plicuri, pe borcane de raft. Vinilul e pentru tot ce iese afară, se spală, se freacă sau stă la frig. Decupajul pe contur e altă decizie, despre formă: stickerul are exact conturul desenului, nu un dreptunghi sau un cerc.

Hârtie sau vinil: întrebarea e unde stă stickerul

Avery Dennison, unul dintre marii producători de materiale autoadezive, pune pe lista de întrebări pentru hârtie tocmai lucrurile care o despart de folie: rezistența la umezeală și la apă, la grăsime, la lumină UV și căldură, la frecare și la rupere. Hârtia poate primi lac sau laminare, care o protejează și îi schimbă aspectul. În schimb, are ceva ce folia nu are: textura. O hârtie mată, ușor aspră, se simte în mână și arată bine pe un ambalaj de produs făcut de mână.

Pentru exterior, același producător spune că folia de PVC (vinilul) e folosită de obicei la etichete expuse afară, pentru că rezistă. Mai e o diferență: foliile se aleg și după cât de mult se mulează. Pe o sticlă moale, care se strânge, ai nevoie de o folie flexibilă, nu de una rigidă.

Ce înseamnă decupajul pe contur

Un sticker clasic e tăiat drept: pătrat, dreptunghi, cerc. La decupajul pe contur, aparatul taie după forma desenului, de obicei cu o margine albă mică în jur. Așa ies stickerele cu forma unui personaj, a unui logo sau a unui obiect.

Există două variante, după cât de adânc taie cuțitul:

• Tăiat cu tot cu suport: fiecare sticker iese separat, cu hârtia de spate tăiată la aceeași formă. Bune de pus în colete sau de dat la evenimente.
• Tăiat doar prin folie: stickerele rămân pe o coală comună și le dezlipești pe rând. Bune când vrei mai multe modele pe aceeași coală.

Cum pregătești fișierul

Aparatul taie după o linie pe care i-o desenezi în fișier, nu după ce „vede” în imagine. La echipamentele Roland, de exemplu, linia de tăiere e un contur vectorial colorat cu o culoare spot numită exact CutContour. Producătorul atrage atenția că numele trebuie scris întocmai, altfel programul nu o recunoaște ca linie de tăiere. În Illustrator, linia se pune pe contur (stroke), nu pe umplere.

Trei reguli care scutesc o retipărire:

1. Linia de tăiere e vectorială. Desenul poate fi poză, dar conturul pe care taie aparatul se desenează cu pana sau se generează din forma vectorială.
2. Culoarea iese puțin peste linie. Roland recomandă ca fundalul să depășească linia de tăiere, altfel apare un fir alb pe margine când tăietura se abate puțin de la print. Mai multe despre margini găsești în articolul despre bleed și linia de tăiere.
3. Textul stă departe de margine. Aceeași logică: dacă tăietura se mută puțin, nu vrei să taie o literă.

Detaliile care nu ies bine

Decupajul pe contur are limite. Colțurile foarte ascuțite și „brațele” subțiri ale unui desen se rup când dezlipești stickerul sau se ridică după câteva zile. Golurile mici din interior (spațiul din litera „o”, de exemplu) sunt greu de scos de pe suport. De aceea, de multe ori simplificăm conturul: îl rotunjim și lăsăm o margine albă care ține desenul la un loc.

Dacă stickerul are text mic, verifică-l la mărimea reală. Ce se citește pe ecran la 400% nu se mai citește pe un sticker de 5 cm.

Ce formate și materiale facem găsești pe pagina de stickere.