Etichete alimentare: mențiunile obligatorii care se uită ușor

Pe o etichetă alimentară, problemele nu vin de obicei de la denumire sau ingrediente, ci de la mențiunile mici: formula exactă a datei, numărul de lot, ce faci când ambalajul e minuscul, ce scrii despre urmele de alergeni și ce se întâmplă când pui un steag pe borcan. Toate au reguli în legislația europeană și toate au nevoie de loc în design, gândit de la început.

Lista completă a informațiilor obligatorii și mărimea minimă a literelor le-am explicat în articolul despre ce trebuie să încapă pe etichetă. Aici ne ocupăm de ce se scapă cel mai des.

Data: formula e fixă, nu o alegi tu

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 dă, în anexa X, chiar cuvintele pe care le folosești. În versiunea românească:

Data se scrie în ordinea zi, lună, an, necodificată. La data durabilității minimale nu ai nevoie mereu de toate trei: pentru produsele care țin cel mult 3 luni ajung ziua și luna, între 3 și 18 luni ajung luna și anul, peste 18 luni ajunge anul.

Formula poate fi urmată de dată sau de o trimitere la locul unde e tipărită, de tipul „vezi capacul”. Asta contează în design: data se imprimă de obicei pe linia de producție, deci lași pe etichetă sau pe ambalaj o zonă liberă, deschisă la culoare, pe care cerneala se vede. La data limită de consum, formula e urmată de condițiile de păstrare, iar data trebuie să fie pe fiecare porție ambalată separat.

Lotul: un rând mic pe care nu-l poți sări

O directivă separată, 2011/91/UE, cere ca orice aliment să aibă indicat lotul, adică seria de producție. Lotul îl stabilește producătorul sau ambalatorul, se scrie precedat de litera „L” (dacă nu se distinge clar de restul) și trebuie să fie vizibil, lizibil și de neșters.

Există o scutire utilă: dacă data de pe produs conține măcar ziua și luna, necodificate, lotul nu mai trebuie scris separat. Dacă data are doar luna și anul, ai nevoie de lot. Și lotul se imprimă de obicei odată cu data, în aceeași zonă liberă.

Ambalajele mici: ce rămâne obligatoriu

Pentru ambalajele a căror cea mai mare suprafață are sub 10 cm² (pliculețe, bomboane ambalate individual, porții mici), pe ambalaj sunt obligatorii doar patru informații: denumirea, alergenii, cantitatea netă și data. Lista de ingrediente se dă pe altă cale sau la cererea cumpărătorului.

Pentru sticlele de sticlă refolosibile, marcate permanent și fără etichetă, regulile sunt și ele mai ușoare.

Alergenii și „poate conține urme de”

Regulamentul are în anexa II 14 grupe de alergeni care trebuie evidențiați în lista de ingrediente: cereale cu gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă lemnoasă, țelină, muștar, susan, sulfiți, lupin și moluște.

Mențiunea „poate conține urme de…” e altceva. Nu e cerută de regulament, e o informație voluntară. Iar informațiile voluntare, spune articolul 36, nu au voie să inducă în eroare, să fie ambigue sau confuze. Pusă pe toate produsele „ca să fie”, nu mai spune nimic celui alergic.

Atenție și la produsele vândute fără ambalaj: în vitrina de cofetărie sau la vrac, informația despre alergeni rămâne obligatorie. Acolo intră în joc un afiș sau un card lângă produs, nu o etichetă.

Steagul de pe borcan și ingredientul principal

Din 1 aprilie 2020 se aplică Regulamentul (UE) 2018/775. Dacă pe ambalaj arăți originea alimentului, prin text, steag, simbol sau un nume de loc, iar ingredientul principal vine din altă parte, trebuie să spui asta. De exemplu, o dulceață prezentată ca produs local, făcută din fructe aduse din altă țară.

Mențiunea stă în același câmp vizual cu indicația de origine. Când originea e scrisă cu litere, textul despre ingredientul principal are înălțimea literei „x” de cel puțin 75% din a ei. În design, asta înseamnă că nu poți pune „Produs românesc” mare pe față și explicația mică pe spate.

Declarația nutrițională la producătorii mici

Anexa V a regulamentului scutește de declarația nutrițională alimentele, inclusiv cele artizanale, livrate în cantități mici de producător direct consumatorului sau magazinelor locale care vând direct consumatorului. Ce înseamnă concret „cantități mici” și „local” lămurești cu autoritatea de control sau cu un consultant în siguranța alimentară, înainte să scoți tabelul de pe etichetă.

Noi facem designul și lăsăm loc pentru tot ce trebuie, dar conținutul legal îl confirmă producătorul. Pentru etichete autocolante și formatele lor, vezi pagina de stickere și etichete.