Ce trebuie să conțină un site de restaurant

Un site de restaurant bun răspunde, pe telefon și în câteva secunde, la patru întrebări: ce se mănâncă, când e deschis, unde e și cum prind o masă. Povestea locului și galeria vin după. Dacă omul trebuie să caute programul sau să descarce un PDF ca să vadă meniul, de cele mai multe ori închide pagina și sună la vecinul tău.

Mai jos e lista pe care o folosim noi când facem un site pentru un local, cu motivul pentru fiecare punct.

Meniul, scris ca text

Meniul e pagina cea mai deschisă de pe orice site de restaurant. De aceea îl scriem ca text pe pagină, nu ca poză sau PDF.

Textul se citește bine pe orice telefon, fără zoom. Motorul de căutare îl înțelege, deci cineva care caută „paste cu creveți” în zona ta are o șansă să dea de tine. Browserul de pe telefon îl poate traduce pentru un turist, ceea ce nu merge pe o poză. Și, poate cel mai important, îl schimbi în două minute când se scumpește un ingredient sau scoți un fel.

Un PDF pare mai simplu, dar se deschide greu pe date mobile, nu se traduce bine și rămâne vechi luni de zile pentru că „trebuie refăcut fișierul”. Dacă ai deja un QR pe mese, el poate trimite direct la aceeași pagină de meniu. Pe asta e construit și meniul digital pe care îl facem: schimbi produsele și prețurile, iar codul de pe masă rămâne același.

Alergenii: ce cere legea

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 cere ca alergenii să fie anunțați și la mâncarea servită pe loc, nu doar la cea ambalată. Articolul 44 spune că informația despre alergeni e obligatorie și pentru alimentele nepreambalate, iar Anexa II enumeră cei 14 alergeni: cerealele cu gluten, crustaceele, ouăle, peștele, arahidele, soia, laptele, fructele cu coajă, țelina, muștarul, susanul, sulfiții, lupinul și moluștele.

Același articol lasă fiecărui stat să decidă cum ajunge informația la client: scrisă în meniu, pe un afiș sau spusă de ospătar. Înainte să alegi varianta, întreabă la direcția sanitar-veterinară din județul tău ce formă acceptă la control.

Pe site, cel mai simplu e să treci alergenii sub fiecare fel, cu aceleași cuvinte ca în Anexa II. Un client cu alergie la țelină nu are timp să ghicească ce e în „supa casei”.

Program, adresă, telefon: pe primul ecran

Lucrurile astea par evidente și tocmai de aceea lipsesc des. Pe telefon, în primul ecran sau într-o bară fixă jos, pui:

• programul, cu zilele în care e altfel (sărbători, sezon, eveniment privat);
• adresa, cu o hartă care se deschide în aplicația de navigație a omului;
• telefonul ca link apăsabil, ca să sune dintr-o atingere, fără să copieze cifrele;
• un buton de WhatsApp, dacă cineva chiar răspunde acolo.

Apoi verifici că exact aceleași date apar în profilul tău de pe Google. Profilul are câmpuri pentru program (inclusiv program special), pentru telefon (încă două numere pe lângă cel principal), pentru site și un editor de meniu dedicat localurilor cu mâncare și băutură. Când site-ul spune „închis luni” și Google spune „deschis”, clientul crede pe cine a văzut ultimul. Și dă vina pe tine.

Rezervarea, fără ocolișuri

Dacă iei rezervări, butonul de rezervare stă lângă meniu și în bara de jos, nu la final, după galerie. Poate fi un formular simplu, un link spre WhatsApp sau un sistem de rezervări. Contează să fie la un pas și să spună clar ce se întâmplă după: „te sunăm să confirmăm” sau „primești confirmarea pe mail”.

Dacă poți, ia rezervarea direct pe site, fără comision de platformă, și ține butonul de WhatsApp mereu la vedere pe telefon. Așa clientul rezervă la tine, nu pe o platformă intermediară.

Poze reale, puține și bune

Pozele de stoc cu o farfurie oarecare fac rău: omul vine, primește altceva și se simte păcălit. Fotografiază felurile tale, în lumina ta, pe vesela ta. Ajung 10–20 de poze bune: câteva feluri reprezentative, sala, terasa, poate bucătăria. Le comprimi înainte să le urci, altfel site-ul se încarcă greu exact pe telefonul de pe stradă.

Ce citește Google

Pe lângă textul vizibil, site-ul poate spune motoarelor de căutare, într-un format standard, ce fel de loc e. Vocabularul se numește schema.org și are tipul Restaurant, care e un fel de FoodEstablishment. Proprietățile utile pentru tine sunt hasMenu (meniul sau linkul spre el), servesCuisine (bucătăria), acceptsReservations (dacă iei rezervări sau linkul spre ele) și openingHours.

Documentația Google pentru firmele locale cere obligatoriu numele și adresa și recomandă telefonul, programul, meniul, bucătăria și coordonatele. Îți recomandă să folosești tipul cel mai precis, deci Restaurant, nu doar LocalBusiness. Datele structurate nu garantează nimic în rezultate, dar îi spun lui Google clar ce ești, cu aceleași informații ca pe pagină.

Viteza pe telefon

Cei mai mulți se uită la site-ul tău de pe telefon, adesea pe date mobile, chiar înainte să plece de acasă. Google măsoară trei lucruri pe care le numește Core Web Vitals. Pentru un scor bun, cel mai mare element al paginii (de obicei poza de sus) apare în cel mult 2,5 secunde, pagina răspunde la o atingere în cel mult 200 de milisecunde, iar conținutul nu sare de colo-colo (scor CLS de cel mult 0,1). Pragurile se judecă la 75% dintre vizite, separat pe telefon și pe desktop.

Practic: poze comprimate, un singur video doar dacă chiar spune ceva, fără pop-up care acoperă meniul la intrare.

Lista de verificare

Dacă vrei să vedem împreună ce lipsește din site-ul tău de acum, găsești pe pagina de servicii ce facem pentru localuri.