Paleta de culori a unui brand: câte culori și de ce

Unei firme mici îi ajung de obicei una sau două culori de brand, plus două neutre: una închisă pentru text și una deschisă pentru fundal. Dacă vrei, mai adaugi o culoare de accent pentru butoane și anunțuri. Fiecare culoare în plus e încă un loc unde tiparul, ecranul și folia pot ieși diferit.

Ce rol are fiecare culoare

O paletă bună nu e o listă de culori care arată frumos împreună. E o listă de roluri. Când știi rolul, știi și unde are voie să apară culoarea.

Accentul funcționează tocmai pentru că apare rar. Dacă îl pui pe fiecare titlu, nu mai atrage atenția nicăieri.

De ce mai puține culori ies mai bine

Fiecare culoare de brand trebuie scrisă în mai multe „limbi”. Pentru tipar ai nevoie de valori CMYK și, dacă lucrezi cu culori directe, de un cod Pantone. Pentru site și social media ai nevoie de RGB și HEX. Pentru colant auto sau firmă luminoasă cauți cea mai apropiată folie din catalogul furnizorului.

La două culori, asta înseamnă câteva coduri pe care le verifici o dată. La șase culori, ai zeci de valori care trebuie să rămână la fel pe cărți de vizită, pe site, pe mașină și pe ambalaj. Diferența dintre ecran și tipar o explicăm pe larg în articolul despre CMYK și RGB.

Aceeași culoare, hârtii diferite

Aici se încurcă cei mai mulți. Codurile Pantone au litere la final: C pentru hârtie cretată (coated, cu strat lucios) și U pentru hârtie necretată (uncoated, mată, absorbantă). Pagina de suport X-Rite pentru ghidurile Pantone spune clar că aceeași culoare Pantone tipărită pe hârtie cretată și pe hârtie necretată arată destul de diferit.

În practică:

• în ghidul de brand notezi ambele variante, C și U, ca tipografia să știe ce să urmărească pe fiecare hârtie;
• dacă faci cărți de vizită pe carton mat și flyere pe hârtie lucioasă, ceri câte o probă pentru fiecare hârtie;
• pe ecran vezi doar o simulare; decizia o iei pe proba tipărită.

Contrastul decide ce culori merg pe text

O culoare poate fi perfectă pe logo și greu de citit ca text. Standardul W3C pentru accesibilitate (WCAG 2.1) cere un contrast de cel puțin 4,5:1 între textul normal și fundal și de cel puțin 3:1 pentru textul mare (cam 24 px, sau 18,5 px dacă e îngroșat). Fonturile foarte subțiri au nevoie de și mai mult contrast.

Galbenul, verdele deschis sau portocaliul deschis trec rar testul ca text pe alb. Asta nu le scoate din paletă: le folosești pe fundaluri, benzi, iconițe mari sau butoane cu text închis pe ele.

Mai e o regulă din același standard: culoarea nu trebuie să fie singurul semn care transmite o informație. Dacă pe site produsele epuizate sunt marcate doar cu gri, un om care nu deosebește bine culorile nu le vede. Adaugi un cuvânt sau o iconiță.

Cum o alegi, pas cu pas

1. Pornești de la locurile unde apare brandul: firmă pe stradă, tricouri, site, meniu, mașină. O culoare care arată bine pe ecran poate fi tristă pe un tricou negru.
2. Alegi culoarea principală și o vezi pe alb și pe negru, mic și mare.
3. Alegi neutrele. De multe ori, un gri foarte închis cu o tentă din culoarea principală arată mai cald decât negrul pur.
4. Dacă ai nevoie, alegi un accent care se vede bine lângă principală.
5. Treci fiecare culoare în ghidul de brand cu toate codurile: HEX, RGB, CMYK, Pantone C și U. Vezi și ghidul de brand pe o singură pagină.
6. Ceri o probă de tipar pe hârtia reală înainte de tirajul mare.

Dacă îți pregătești primele materiale tipărite, pornește de la cărțile de vizită: sunt cel mai simplu loc unde vezi cum se poartă paleta pe hârtie.